Neuronii oglindă (mirror neurons)

Într-un post mai vechi spuneam cât de importanţi sunt prietenii şi oamenii din jurul nostru şi cum ne influenţează ei viaţa.

Pentru aceasta influenta există o explicaţie ştiinţifică, astfel conform ultimelor studii asupra creierelor maimuţelor macac şi implicit asupra creierului uman, în ele există neuronii oglindă.
Descoperirea acestor neuroni reprezintă o mare reuşită în domeniul neuro-ştiinţific.

Ce este deosebit în legătură cu aceşti neuroni?
Este ceea ce fac aceşti neuroni, ei se activează şi copiază ceea ce văd în jur, deci noi învăţăm imitându-i pe cei din jurul nostru. Aşa învăţăm să mergem, să vorbim, să ne comportăm în public. Aceşti neuroni sunt consideraţi responsabili pentru comportamentul social.

Problema apare însă datorită faptului că aceşti neuroni imită fără să facă distincţia între ce este bine sau rău pentru noi. De câte ori ţi s-a întâmplat să foloseşti aceleaşi expresii sau să ai aceleaşi ticuri ca prietenii tăi, să le preiei gesturile.

Neuroni oglinda sunt responsabili de contaminarea emoţională (emotional contagion), responsabilă pentru preluarea stărilor sufleteşti ale celor din jur.

Simplul zgomot produs de hohotele altei persoane stimulează creierul sa comande mişcarea muşchilor fetei, ca sa producă si ei un zâmbet. Rasul e molipsitor, chiar si atunci când motivul veseliei ne este necunoscut, au arătat cercetătorii britanici intr-un studiu publicat in 'Journal of Neuroscience'. Echipa condusa de neurologul Jane Warren, de la Hammersmith Hospital din Londra, a studiat activitatea cerebrala a mai multor voluntari, in timp ce aceştia ascultau chicotelile, râsetele si exclamaţiile de bucurie ale altor persoane.

Cercetătorii au vrut sa afle daca neuronii oglinda se pun in mişcare si la stimuli acustici (râsete), nu doar la cei vizuali. Aşa ca au pus mai mulţi voluntari sa asculte strigatele de triumf, de plăcere, constatând ca tuturor subiecţilor aceste zgomote le-au activat cortexul premotoric. Cu ajutorul unui tomograf cu rezonanta magnetica, neurologii au putut vedea si procesele care se petrec in creierul unui individ ce asculta expresiile de bucurie ori supărare ale altora: sentimentele pozitive au influenţat mai mult scoarţa cerebrala decât cele negative.

Aşa se explică de ce veselia este molipsitoare. Tocmai de acea mulţi consideră că mediul în care lucrează este foarte important şi reprezintă un motiv de schimbare a locului de muncă.

Studiul neuropsihiatra americana Louann Brizendine arata faptul ca femeile au cu 11% mai mulţi neuroni in zona creierul destinata emoţiilor si memoriei. Întrucât au mai mulţi ”neuroni-oglinda”, ele sunt de asemenea si mai înclinate spre a observa stările emoţionale ale celor din jur.

Ideal ar fi să îţi poţi alege oamenii cu care îţi petreci timpul, însă asta este posibil până la un anumit nivel, uneori eşti obligat să lucrezi împreună cu oamenii care sunt nervoşi, stresaţi, sau poate chiar în familia ta există astfel de persoane.

În astfel de cazuri trebuie să fim conştienţi de influenţa acestora şi să încercăm să limităm efectul lor, prin stoparea procesului de imitare. Încearcă să le faci faţă prin reducerea timpului petrecut împreună, şi căutarea unor persoane pozitive, care să te bine dispună sau să găseşti activităţi şi lucruri care au un efect pozitiv asupra ta.

Acestea nu reprezintă doar recomandări “self –help” aşa funcţionează de fapt creierul nostru.